UTILIZAREA CALCULATORULUI ÎN PROCESUL EDUCAŢIONAL

UTILIZAREA CALCULATORULUI ÎN PROCESUL EDUCAŢIONAL - INSTRUIREA ASISTATĂ DE CALCULATOR

Prof. Ana Nicoleta Avramescu – matematică
Colegiul Tehnic Matei Corvin Hunedoara

1. Generalităţi, condiţii, avantaje şi dezavantaje

Societatea informatizată a ultimilor ani a impus utilizarea calculatorului în procesul didactic. Instruirea asistată de calculator a devenit una dintre metodele de învăţământ de bază în procesul didactic modern. Asistarea procesului de învăţământ cu calculatorul presupune: predarea unor lecţii de comunicare de noi cunoştinţe, aplicarea, consolidarea, sistematizarea noilor cunoştinţe, verificarea automată a unei lecţii sau a unui grup de lecţii, verificarea automată a unei discipline şcolare sau a unei anumite programe şcolare. Calculatorul – componenta hardware este utilizat ca suport tehnic, iar softul – componenta software este utilizat ca suport informaţional.

Profesorul, elevul şi calculatorul

Procesul educaţional atât de complex, devine scena a trei actori: profesorul, elevul şi calculatorul, care împreună caută să asigure succesul demersului didactic. Profesorul are rolul schimbat, el nemaifiind actorul principal care dirijează întregul proces didactic. Putem spune în acest context ca profesorul devine un consultant, un coordonator şi un verificator al procesului didactic, el nemaifiind principala sursa de transmitere de cunoştinţe. Şi nu doar profesorul îşi pierde rolul principal. Concurat este şi manualul, care nu mai este sursa informaţională de bază, el devenind un mijloc de start care se completează cu informaţiile obţinute cu ajutorul calculatorului. Elevul este un adept al utilizării calculatorului în procesul didactic, mai ales în contextul ultimilor ani. Învăţarea centrată pe elev devine baza instruirii asistate de calculator.

Calculatorul preia, multe dintre funcţiile şi sarcinile care, prin tradiţie, aparţineau profesorului.De exemplu, funcţia profesorului de distribuitor de cunoştinţe va avea un rol redus. Mai mult,calculatorul devine un mijloc de intervenţie directă în organizarea situaţiilor de învăţare, preluând o serie de sarcini legate de organizarea activităţilor de repetiţie, de exersare, de evaluare ş.a. uşor transferabile acum asupra noii tehnologii. Sau, calculatorul poate îndeplini un rol tutorial, ajutând elevii să progreseze mai rapid şi cu rezultate mai bune. Calculatorul poate fi considerat astfel un mijloc de informare, de exersare, de simulare, de aplicare şi de consolidarea cunoştinţelor, deosebit de util în procesul educaţional.

Însă instruirea asistată de calculator îi oferă profesorului disponibilităţi de timp şi posibilităţi de a folosi acest timp ocupându-se mai mult de organizarea învăţării, de structurarea conţinuturilor, de exersarea gândirii la elevi, de stimularea creativităţii acestora, aspecte adeseori neglijate până acum.Sau, profesorului îi rămâne mai mult timp să se ocupe de cercetarea şi rezolvarea pe această bază aproblemelor specifice cu care se confruntă în cadrul procesului instructiv-educativ şi, mai mult timp pentru perfecţionarea proprie.

Condiţii ale instruirii asistate de calculator

Instruirea eficientă cu utilizarea calculatorului este condiţionată de:

• Asigurarea resurselor hardware – dotare, instalare de soft, gestionare, întreţinere, asistenţă tehnică – aspecte care presupun oarecare competenţe în folosirea calculatorului;
• Asigurarea resurselor software – instalarea de softuri educaţionale specifice
• Asigurarea unui mediu organizat pentru implementarea acestei metode.

Avantaje şi dezavantaje în instruirea asistată de calculator

Avantaje

Dezavantaje

Mari posibilităţi de transmitere de noi conţinuturi Tratarea interdisciplinară a conţinuturilor Interactivitate intensă Implicarea elevilor în rezolvarea unor probleme complexe Permite simularea unor procese sau fenomene naturale Se oferă feed-back imediat – sunt oferite rezultatele şi progresele imediat obţinute, semnalează erorile ivite, facilitează corectarea greşelilor Este stimulată învăţarea şi este întreţinută motivarea Se oferă o altă perspectivă a individualizării instruirii; este permisă adoptarea unui ritm propriu în instruire; apare o autonomie în învăţare Dezvoltă perspicacitatea, atenţia, distributivitatea şi creativitatea Utilizarea eficientă a timpului în instruire şi rapiditate Implicarea activă a resurselor umane şi utilizarea metodelor active

Componenta hardware este foarte costisitoare Componenta software este şi ea costisitoare şi nu poate fi întotdeauna testată înainte de achiziţionare Insuficienta instruire a resursei umane, fie profesori, fie elevi Programa şcolară este foarte strictă şi nu permite alocarea de timp suficient instruirii asistate de calculator Comunicarea elevilor are de suferit: se pierde obişnuinţa discuţiilor, capacitatea de a argumenta un subiect, se reduce capacitatea de exprimare verbală Apare o izolare a elevului faţă de profesor şi colegii săi; relaţiile sociale şi umane sunt diminuate Nu toţi elevii agreează o astfel de instruire; dacă se au în vedere stilurile de învăţare, cei cu stil practic preferă această metodă

2. Etape, aplicaţii

Profesorul se bazează în general în activitatea sa, pe patru operaţii fundamentale: definirea obiectivelor pedagogice în corelare cu competenţele specifice, proiectarea activităţilor cu stabilirea strategiilor, aplicarea metodologiei şi asigurarea evaluării activităţii didactice. În concordanţă cu aceste activităţi, atunci când se utilizează IAC, profesorul parcurge următoarele etape:

1. Stabilirea/evaluarea necesarului de cunoştinţe şi deprinderi.
2. Fixarea obiectivelor/ţintelor de atins în concordanţă cu competenţele iniţiale ale elevului; elevii vor fi informaţi cu privire la aceste obiective şi cu modalităţile de atingere ale acestora. Pe parcursul desfăşurării activităţilor există posibilitatea definirii unor noi obiective, care de asemenea. Se aduc la cunoştinţa elevilor.
3. Raportat la cunoştinţele care trebuie acumulate, elevul este supus unei testări a nivelului iniţial de cunoştinţe.
4. În funcţie de capacităţile elevilor se vor stabili mijloacele şi activităţile care se vor desfăşura; de asemenea, se vor stabili strategiile didactice care să asigure atingerea obiectivelor.
5. Evaluarea este atent şi sistematic planificată, urmărind acumularea cunoştinţelor raportat la obiectivele stabilite. Evaluarea este bazată pe criterii clar definite oferind posibilitatea unei evaluări obiective.
6. Revizuirea procesului de instruire se face pe baza evaluării datelor , ca un proces de rutină absolut necesar. În aceiaşi etapă are loc şi revizuirea materialelor şi a activităţilor, cu corectarea eventualelor erori intervenite pe parcursul instruirii.

Fiecare profesor care utilizează IAC îşi adaptează propriile strategii în funcţie de disciplina pe care o predă şi în funcţie de aplicaţiile şi mijloacele pe care le utilizează la un moment dat.

Tipurile de aplicaţii specifice IAC sunt:

1. Tutorialele sau lecţiile interactive ghidate sunt alcătuite din prezentări şi ghiduri de prezentare a anumitor aplicaţii, cu aceste neefectuându-se exerciţii practice şi nici nu se aplică nici un tip de test. Acestea sunt indicate în etapa de prezentare şi ghidare a activităţii de instruire. Sunt utilizate pentru însuşirea principiilor şi regulilor şi pentru învăţarea unor strategii în rezolvarea problemelor. Structura lor este în principal următoarea: introducere, asigurarea controlului elevului în desfăşurarea lecţiei, întrebări şi răspunsuri, cu analizarea răspunsurilor, remedierea cunoştinţelor asimilate şi încheierea tutorialului. Tutorialele sunt deosebit de utilizate în învăţarea aplicaţiilor informatice: Microsoft Office, Adobe, Internet, creare pagini web, etc.
2. Exerciţii practice (drill and practice): constau în executarea de către elevi a unor sarcini practice în scopul aplicării cunoştinţelor la soluţionarea unor probleme practice, sau în vederea însuşirii unor deprinderi (pentru o anumită profesiune de exemplu). Există exerciţii practice de următoarele tipuri: aplicaţii obişnuite, aplicaţii de proiectare, aplicaţii de execuţie, construcţie, producţie sau fabricaţie şi creaţie. Utilizarea exerciţiilor practice are ca etapă iniţială demonstraţii executate de către profesor, prin care li se explică elevilor cum anume se vor derula exerciţiile practice. Etapele necesare în parcurgerea exerciţiilor practice sunt: familiarizarea cu mediul de lucru şi cu acţiunile care trebuie desfăşurate, planificarea şi organizarea individuală a muncii în raport cu sarcina practică, efectuarea propriu-zisă a exerciţiului, controlul şi autocontrolul muncii efectuate, cu însuşirea erorilor şi corectarea acestora. Se pune accent pe corectitudinea execuţiei şi se are în vedere principiul creşterii progresive a gradului de dificultate. Ca exemple se pot considera aplicaţiile din domeniul tehnic, din domeniul informatic, ş.a.
3. Simulări şi experimente: prin simulare se încearcă reproducerea unor fenomene, procese sau situaţii reale. Elevii interacţionează cu programul de instruire în mod similar cu modul de interacţiune al unui operator cu un sistem real, într-un mod simplificat. Simularea este bazată pe analogia cu sistemul real. Simulările conţin prezentarea iniţială a fenomenului, procesului sau situaţiei reale, ghidează activitatea elevului, oferă situaţii practice pe care elevul trebuie să le rezolve şi eventual, poate atesta nivelul de cunoştinţe şi deprinderi pe care elevul le posedă după parcurgerea programului de instruire. Şi în acest caz exemplele sunt din domeniul tehnic, fizică, astronomie, chimie, biologie, ş.a. un exemplu interesant este softul pentru simularea examenului de obţinerea permisului de conducere utilizat în şcolile de şoferi. De asemenea, des întâlnit este şi planetariu utilizat în astronomie.
4. Jocuri pentru instruire: jocurile sunt predominate de activităţi de simulare; elevul este pus în faţa unor situaţii problemă pe care trebuie să le rezolve cu ajutorul unor reguli şi prin diferite modalităţi de acţiune care să vizeze atingerea scopurilor. În derularea jocului elevul trebuie să aibă posibilitatea să se corecteze atunci când greşeşte, atenţionat fiind că a greşit. Prin astfel de jocuri se pot învăţa limbi străine, operaţiile elementare în matematică, ş.a. Foarte mult se întâlnesc jocurile în învăţământul primar, dar şi în învăţământul gimnazial, odată cu introducerea unor noi discipline precum chimia sau fizica.
5. Teste pedagogice: sunt poate categoria cea mai des întâlnită, fie independente, fie ca parte integrantă a unor aplicaţii complexe. Specificitatea lor depinde de mai mulţi factori: momentul testării, scopul testării, tipologia acţiunii (feed-back sau nu). Interpretarea rezultatelor la aceste teste poate determina fie un pronostic al reuşitei, fie un inventar al achiziţiilor, fie un diagnostic de stabilire a unor dificultăţi cu menţionarea sursei acestor dificultăţi. Există o multitudine de teste: teste iniţiale aplicate la începutul unui ciclu şcolar, an şcolar, semestru; teste aplicate după parcurgerea unor teme sau capitole; teste de lucru sau simulare; teste bazate pe gândire sau memorare; teste cu răspunsuri standardizate sau deschise, ş.a. un test trebuie să conţină scopul şi setul de cunoştinţe pentru care se aplică, obiectivele testului, durata de timp în care se aplică, afişarea rezultatelor şi a erorilor cu procentajul de corectitudine. Aceste teste pot fi întâlnite pentru marea majoritate a disciplinelor.

3. INTERNETUL

Numele propriu INTERNET, care nu trebuie confundat cu serviciul World Wide Web, se referă la rețeaua mondială unică de computere interconectate prin protocoalele (regulile) de comunicare Transmission Control Protocol și Internet Protocol, numite pe scurt TCP/IP. Precursorul Internetului datează din 1965, când Defence Advanced Research Projects Agency – DARPA – Agenția pentru Proiecte de Cercetare Înaintate de Apărare - a Ministerului Apărării, Department of Defense sau DoDdin SUA a creat prima rețea de computere interconectate sub numele ARPAnet. Super-rețeaua din zilele noastre a rezultat din extinderea rețelei Arpanet. World Wide Web este doar unul din multele servicii oferite prin Internet.

Aplicațiile Internetului sunt numeroase: în primul rând afișarea de informații mai mult sau mai puțin statice cu formă de text, imagini și sunete (așa-numitele pagini web), apoi poșta electronică e-mail, transferul de fișiere de date și informații, chat, video și video on demand, telefonie și telefonie cu imagine prin Internet, televiziune prin Internet, e-commerce, sondări de opinie, mediu pentru răspândirea știrilor, mediu pentru toate genurile de grafică și muzică, deschiderea unei sesiuni de lucru de la distanță, grupuri de discuții pe teme prestabilite, jocuri interactive prin rețea, operații bancare (Internet banking) și multe altele. Printre ele, World Wide Web, prescurtat WWW, deseori numit numai „web”, este la loc de vârf, deoarece este o aplicație multimedială și integrativă, cu o interfață de utilizator (Graphic User Interface, GUI) foarte atrăgătoare din punct de vedere grafic, practică și simplu de folosit. WWW a fost inventat de către Tim Berners-Lee în anul 1993. Pentru folosirea tuturor aplicațiilor din web este nevoie în general doar de un singur program multifuncțional numit browser. Exemple de browsere: MS Internet Explorer, Mozilla Firefox (provenit din Netscape Navigator), Opera ș.a.

În învăţământ INTERNETUL poate fi utilizat pe mai multe direcţii:

1. Motoarele de căutare. Exemple: GOOGLE, YAHOO, ALTAVISTA, MSN Search, ş.a. Acestea accesează Internetul în mod automat și frecvent și care stochează titlul, cuvinte cheie și parțial chiar conținutul paginilor web într-o bază de date. În momentul în care un utilizator apelează la un motor de căutare pentru a găsi o anumită frază sau cuvânt, motorul de căutare se va uita în această bază de date și în funcție de anumite criterii de prioritate va crea și afișa o listă de rezultate. Cel mai cunoscut şi frecvent utilizat este GOOGLE a cărui adresă de acces este www.google.ro (pentru varianta în limba română) sau www.google.com variantă în limba engleză.
2. Resurse de tip wiki. O aplicaţie wiki este „ o colecţie expandabilă de pagini Web interconectate, un sistem hipertext pentru memorarea şi modificarea informaţiei, fiecare pagină putând fi simplu editată de un utilizator, într-un browser, folosind formulare”, fără a fi necesare cunoştinţe HTML. Cea mai cunoscută aplicaţie de tip wiki este WIKIPEDIA, o enciclopedie pe Internet generală, în mai multe limbi, având conținut deschis tuturor pentru utilizare și dezvoltare; este dezvoltată prin colaborarea voluntară a unui mare număr de persoane și administrată de fundația non-profit Wikimedia. A luat fiinţă în 2001, iar în România paginile WIKIPEDIA apar în limba română din 2003. În 2010 s-au introdus la paginile din limba română diacriticele. Adresa de acces la varianta în limba română estehttp://ro.wikipedia.org.
3. Dicţionare. Există o multitudine de dicţionare, de la cele explicative – DEX Online (Dicţionarul Explicativ al Limbii Române), până la cele generale utilizate pentru traduceri. Adresa dicţionarului DEX este http://dex-online.ro/.
4. Biblioteci on-line. Sunt colecţii de cărţi în format electronic, de regulă *pdf. Câteva adrese utile ale unor biblioteci frecvent utilizate sunt:

•  http://www.unibuc.ro/ro/biblioteca_virtuala_top,
•  http://www.e-scoala.ro/biblioteca/index.html
•  http://www.unibuc.ro/CLASSICA/
•  http://www.bcub.ro/continut/resurseweb/ebooks_pag.php
•  http://biblioteca-online.ro/
•  http://biblior.net / ş.a.

5. Blogul. Este o publicație web (un text scris) ce conține articole periodice sau și cu actualizare neîntreruptă, ce au de obicei un caracter personal. Ca regulă, actualizarea blogurilor constă nu în modificarea directă a textului existent, ci în adăugiri de texte noi, asemenea unui jurnal de bord, toate contribuțiile fiind afișate în ordine cronologică inversă (cele mai proaspete apar imediat, sus, la vedere). Acest gen de publicații web sunt în principiu accesibile publicului larg. Poate fi folosit în interacţiunile cu elevii sau părinţii, ca instrument de lansarea unor teme de reflecţie şi schimb de opinii, precum şi ca un spaţiu de publicare. Există numeroase site-uri care permit crearea, gestionarea şi găzduirea blogurilor. Un exemplu util ar fi http://www.blogratuit.ro/.
6. Comunicare prin INTERNET. Mijloacele extrem de cunoscute de comunicare prin intermediul INTERNETULUI sunt: emailul, chatul şi messenger-ul. Emailul permite comunicarea offline între două persoane prin intermediul poştei electronice. Chat-urile online se desfăşoară în „camere (room) de chat” unde se întâlnesc grupuri de persoane în acelaşi timp şi discută cu privire la un subiect de interes, prin dialog bazat pe text. Elevii pot utiliza chat-urile pentru a adresa întrebări profesorilor/ experţilor şi pentru a colabora cu colegii la distanţă. Messenger (mesaje instant) le permit oamenilor să solicite şi să trimită mesaje text instant (online) unor persoane de contact, preselectate, care sunt online în momentul în care sunt contactate. Mesajele instant sunt o formă de chat online, în care poţi folosi funcţii de trimitere prin reţea a fişierelor ataşate sau a mesajelor vocale. Când un astfel de mesaj este transmis, textul/ataşamentul, apar aproape imediat pe ecranul celui căruia a fost adresat. Avantajele utilizării mesajelor instant sunt similare comunicării prin camera de chat .

Bibliografie:

Ioan Cerghit, Metode de învăţământ, Editura Polirom, Iaşi, 2006, p.297

Sursa: https://www.moodle.ro/preparandia/index.php/liceal7/item/468-utilizarea-calculatorului-in-procesul-educational-instruirea-asistata-de-calculator

TIC - IN EDUCATIE

TIC - IN EDUCATIE

I. Introducere 

       Importanta utilizării noilor tehnologii pentru educatie este larg recunoscută, devenind, 

în ultimele decenii, un motiv al discursului despre educatie la toate nivelurile:curriculum 
si practica didactică, formarea cadrelor didactice, dezvoltarea institutiilor scolare, politici 
educationale si implementarea acestora în sistemul de învătământ. 

        Problematica integrării noilor tehnologii în educatie a fost deja de mult timp abordată 

s i analizată din multiple perspective, fiind în special evidentiate avantajele, resursele 
necesare s i implicatiile estimate la diferite niveluri. În ultima decadă, s-au înregistrat
progrese semnificative: 

1. dotarea scolilor cu tehnologie informatică, 
2. racordarea la Internet, 
3. dezvoltarea de soft educational, 
4. elaborarea de materiale suport,
5. furnizarea de activităti de formare pentru cadrele didactice. 

        Foarte multe programe sau proiecte au urmărit promovarea noilor tehnologii în 

educatie si sustinerea învătării asistate de calculator (elearning).

II Utilizarea calculatorului în şcoală vizează, în mod obişnuit, următoarele:

• Predarea cunoştinţelor în maniera tehnologiilor audiovizuale;

• Instruirea individualizată; 

• Facilitarea diverselor activităţi specifice procesului instructiv-educativ; 

• Informatizarea orientării şcolareşi profesionale; 

• Utilizarea calculatoarelor ca instrumente administrative în şcoli; 

Introducerea calculatorului în procesul didactic şi învăţarea asistată de calculatorprefigurează doar schimbări calitative în tehnologia didactică, domeniu care asigură scurtarea timpului de evaluare obiectivă a calităţilor mijloacelor de învăţământ şi a metodelor, reţinând pe cele care se impun valoric:

- individualizarea activităţilor de învăţare;

- intervenţia în corectarea modului de asimilare a unor secvenţe informaţionale, evidenţiind ordonarea logică a conţinutului informaticii pedagogice, cât şi mecanismul psihologic al actului comunicării şi învăţării şcolare.

III Competente digitale

      Conform documentului Comisiei Europene, competenta digitală este una dintre cele opt competente cheie i, constă în utilizarea tehnologiilor multimedia pentru a regăsi, a stoca, a crea, a prezenta si a schimba informatii.

      După UNESCO, a fi familiarizat cu tehnologiile si cu mijloacele multimedia înseamnă a avea o suită de abilităti precum: 

• selectarea instrumentelor adecvate, 
• operarea cu echipamente si aplicatii, 
• utilizarea lor pentru a gestiona, analiza, integra, evalua si crea informatii, într-o varietate de forme.
  
  
  

  Urmeaza: Avantajele utilizarii tehnologiei in educatie 

TIC in educatie

TIC in educatie

O data cu trecerea anilor, mentalitatile oamenilor s-au schimbat în prezent lucrurile stând într-o altă lumină, de data aceasta favorabilă tehnologiei. Daca inainte de revolutie, nu se stia ce inseamna un telefon mobil sau un calculator performant (laptop), astazi nu ne mai putem imagina viata fara aceste obiecte. În sprijinul educaţiei intervin noile tehnologii ale societăţii informaţionale – Tehnologia informaţiilor şi comunicaţiilor (TIC).

“Informatica restabileşte nu numai unitatea matematicilor pure şi a celor aplicate, a tehnicilor concrete şi a matematicilor abstracte, dar şi cea a ştiinţelor naturii, ale omului şi ale societăţii. Reabilitează conceptele de abstract şi de formal şi împacă arta cu ştiinţa, nu numai în sufletul omului de ştiinţă, unde erau întotdeauna impacate, ci si in filosofarea lor.”

                                                                 Gr. C. Moisil(1906-1973)
  „Educaţia are dificila misiune de a transimite o cultură acumulată de secole, dar şi o pregătire pentru un viitor în bună măsură imprevizibil”
JacquesDelors
                                       "http://www.elearning.ro/promovarea-tic-in-educatie"

http://gorceaioana.blogspot.ro/2015/01/tic-in-educatie.html

Cât de important este TIC-ul în educație?

Cât de important este TIC-ul în educație?

09JAN

Pe măsură ce societatea și tehnologia au evoluat, s-au schimbat o serie de procese pe care le folosim. Tehnologia a avut un rol esențial în modul în care comunicăm, în rutina zilnică ori în ceea ce privește aparatele pe care le folosim.

Piața muncii s-a schimbat, au apărut noi tipuri de activități, ce țin pasul cu evoluția pieței IT, însă procesul de educare a rămas același. Guvernele, instituțiile de învățământ și companiile private trebuie să răspundă unor provocări și să profite de oportunitățile pe care le oferă tehnologia.

Simplul fapt că tehnologia ne însoțește peste tot, e un motiv suficient de bun pentru a încerca să schimbăm modul în care tinerii asimilează informațiile oferite în timpul cursurilor. În multe state europene și americane, companiile de IT, împreună cu guvernele, au implementat cu succes mii de proiecte în instituții de învățământ. Având ca scop facilitarea accesului la informație și la cursuri, clasele interactive, bazate pe programe software create pentru învățământ, au îmbunătățit considerabil nu doar relația dintre elevi și profesori, dar și relațiile dintre părinți și elevi, precum și modul în care studentul asimilează materia de curs.

Copiii reprezintă viitorul unei societăți, motiv pentru care e important ca aceștia să deprindă abilitățile necesare într-o societate bazată pe consum. Întrucât tehnologia poate fi o sursă de distragere a atenției, programele implementate în școli au scopul de a-i oferi elevului o experiență didactică interactivă, bogată și variată, devenind în același timp mai disciplinat și mai informat.

Pentru a sublinia importanța îmbunătățirii procesului de educare, compania Intel a implementat programul Intel Classmate în școli din Macedonia, sub sloganul „Transforming Education through Technology”. Sălile de curs au fost dotate cu calculatoare noi pe care copiii învăță materia de curs prin intermediul programelor software interactive. Tehnologia nu reprezintă un înlocuitor al metodei tradiționale de predat, însă poate îmbunătăți considerabil atât materialul de curs, cât și relația dintre cadrele didactice și elevi. Programul Intel Classmate a fost implementat în peste 2000 de școli din 36 de țări de-a lungul anilor, cu rezultate pozitive în ceea ce privește asimilarea informațiilor și rezultatele obținute de către elevi.

Primul program Intel Classmate din România va fi implementat în cadrul Colegiului Național „Avram Iancu” din Ștei, în urma unui proiect desfășurat de companiile Intel, Lenovo, Microsoft și Softwin (prin INTUITEXT, divizia sa educațională), și susținut de Consiliul Județean Bihor și compania orădeană CG&GC HiTech Solutions.

Lidia Marinica

Sursa: https://ticineducatie2014.wordpress.com/